Marti. Tea for two.

Marti am plecat in expeditie in Vestul Salbatic. Adica spre Paphos. Prima oprire: situl arheologic din Kourion. Unde cel mai impresionant obiectiv este chiar amfiteatrul Kourion. Privelistea din tribune (patrate in intregime intacte) este splendida: marea albastra albastra, undeva la 50 de metri in jos. Imi imaginez un concert de pian, un Debussy, intr-o noapte cu luna plina. Fucking amazing I guess. In rest…ruine: casa lui Ahile (nu steam ca avea proprietati imobiliare in Cipru), templul lui Apollo Hylates (a nu se confunda cu Apollo al grecilor, asta era zeul padurilor din Cipru), ruinele orasului roman, casa lui Eustolios si asa mai departe.

Next stop (and quite a stop it is): Aphrodita’s birthplace. Si anume stanca de unde grecii credeau ca a iesit din spuma marii Afrodita. After all, suntem pe insula Afroditei. Este un golfulet, cu apa inchis de albastra, marginit de stanci, cu o plaja pietroasa. Ne-am intins prosoapele fix sub un perete imens de stanca. Un eveniment simpatic: am vazut o nunta fix acolo. Sot si sotie veniti sa-si uneasca destinele la locul de nastere al Afroditei. Frumos. I guess that if I were in Cyprus getting married as fi ales acelasi loc. Romantic.

Si in sfarsit Paphosul. Care a fost o… aventura. Impartita in doua etape distincte, un fel de de la agonie la extaz sau macar undeva pe langa. Noi am inceput cu partea nasoala. Plaja. Cu un acces jalnic (pe niste pontoane si printer boscheti), plina, dar plina de pietre (am julituri pe talpi marca Paphos si acuma), dotata cu englezoaice care nu luau nota de trecere (ah, unde sunt rusoaicele din Kourion) si cu un chelner care ne-a cerut 4 euro jumate pentru doua sezlonguri obosite. Pe care nu i-am platit, evident, preferand sa ne intindem startegic prosoapele mai departe. Oook, si cum plecam mai tarziu de la plaja, hotarati sa o intindem direct spre Limassol si sa recomandam cu caldura Paphosul la dusmani, vedem (mai bine zis Cristi vede primul, ca eu eram raton chior si fara ochelari) o crasma englezeasca. Tea for Two. N-as putea explica de ce mi-a amintit de Breakfast at Tiffany’s, dar cert e ca a fost la inaltime si a reusit performanta sa ne redea o doza buna de entuziasm. Musaca traditionala cipriota (servita cu salata), o prajitura de lamiae excelenta, chelnerita foarte prietenoasa, plus un pahar de brandy oferit la sfarsit din partea casei (cica traditie englezeasca) ne-au facut sa ne schimbam in tinuta de seara (a se citi pantaloni plus tricouri curate) si sa dam o raita prin puburile din oras. Animat, terase pline, viata de noapte decenta. Si doua fete care ne-au agatat la o terasa care servea un cocktail plus al doilea free. Pe scurt, seara chiar faina.

P.S. Da, astea au fost cocktailurile care au stat la baza inceperii blogului. Cheers.

Luni. Kourion.

Ce poti sa faci intr-o tara cu plaje si mare superbe? Sa te duci la munte. Asa ca de dimineata am urcat in masina si am plecat spre muntii Troodos. Fundal sonor: Holograf. Melodia zilei: Sunt un balcanic. Lejer de anticipat, ne simteam in forma. Troodosii nu sunt fenomenali ca si peisaje, dar au o calitate importanta: sus e racoare. Asa ca ne-a prins bine. Principalele obiective vazute: Waterfalls, o cascada ca un tarait de robinet, botezata cu multa originalitate, varful Olimp, dotat cu baza militara, releu de transmisii si rulota cu inghetata condusa de o chinezoaica, si Artemis Trail, unde ar fi trebuit sa vedem conform ghidului de calatorie orhidee si vulturi plesuvi. N-am avut placerea.

Dupamasa ne-am mutat cu arme si bagaje pe plaja Kourion. Peisajul e superb: fix din apa ies niste stanci verticale aurii in care bate soarele. Splendid. Plus plaja libera si valuri. Plus doua rusoaice cu care am intrat in vorba undeva pe la 180 de centimetri in larg. Asta era adancimea apei. Replica zilei (dupa ce m-am intors din apa) i-a apartinut lui Cristi: frate, eu nu pun mana pe pachidermul ala. Priceless. N-ai ce-i face, omului ii plac doar scandurile si pace (recunosc ca si prietena, adica a doua rusoaica era… in fine, nu era fotomodel). Asa ca m-am sacrificat eu si am iesit cu doar una din domnisoare in oras. Prima. Anka, din Sankt Petersburg, are un accent teribil de amuzant. Planuri de revansa fata de Cristi pentru a doua zi.

Duminica. Sare.

Prima baie in mareeeee. Apa e superba, plaja la fel. 100 de metri de nisip fin si apa mica. Splendid. Nu pot sa-mi reprim totusi un potop de injuraturi dupa ce inghit primul gat de apa (era inevitabil): sarata de mori. Am mai gustat Mediterana si in Italia, dar nu se compara cu cea din Cipru. Presimt ca o sa mananc fortat sare cat pentru un an saptamana asta. In rest apa e superba. Descopar cu neplacere ca mi-am pierdut rezistenta la inot si Cristi ma bate lejer. Damn. Obiectiv imediat: recuperarea fortelor si depasirea omului pana la sfarsitul saptamanii.

Tot duminica l-am cunoscut si pe Vasile, prietenul lui Cristi de aici. Bun baiat. Idei corecte, pasionat printre altele de calculatoare si Turul Frantei. Ce sa mai vrei. Deja a inceput sa-mi inoculeze ideea unui MBA in England. De mestecat. Tot duminica am vazut si sediul Amdocs, unde lucreaza Cristi: 3 cladiri si 700 de oameni. Plus sala de forta (facut dus), sala de relaxare (jucat biliard), sala de mese (furat cu nesimtire doua sandwichuri cu ham and cheese de la indieni) si sala de conferinte (dat telefoane in Romania). Mission accomplished. Ultimul eveniment al zilei: natural, finala Campionatului European de fotbal, Germania - Spania, vazuta intr-un bar sportiv impreuna cu Cristi si Tudorel, colegul de apartament al lui Vasile. Bun baiat si el. Mancat pork chops cu cartofi prajiti si salata, plus doua halbe de Heineken. Bun. Spania castigat cu 1-0. Prost. Daca bateau nemtii cu 1-0 castigam concursul de pronosticuri de la munca. Aparent cei mai dezamagiti oameni din crasma respectiva eram eu si un neamt. Shit happens.

Alte remarci despre Cyprus dupa prima zi in afara de plaje: tara asta e pe invers. Ma refer la circulatie si traversari. Dubios rau. Mereu ma uit in stanga cand sa traversez. Evident, masinile vin din dreapta. Femeile nu arata grozav, iar turistele englezoaice (marea majoritate) nu prea iau nota de trecere. Si o bila alba totusi: e tara pisicilor. Le vezi peste tot: pe strada, pe masini, sub masini, pe plaja, pe langa tine. Seamana cu rasa europeano-tomberoneza de la noi, relativ timide, relativ smechere, oricum foarte faine. Pentru cine nu stie, me is cat lover. De o luna de cand am apartamentul nou din Iasi, tin un maidanez in gazda. Ma gadila un impuls sa fac acum o comparatie intre pisici si femei, dar las pe alta data. Totusi e vacanta.

Sambata. Caldura.

T0 (18:45): plecarea mea, insotit de Cristi, spre Cipru, de pe aeroportul din Iasi, in frumoasa zi de 28 iunie 2008. Cristi, pe langa faptul ca e unul din cei mai buni prieteni ai mei, e si un baiat de nota 10 (era evident ca o sa-l perii, stau in casa lui in Cipru, merg cu masina lui, etc.). Omul lucreaza de 3 ani ca programator aici si in 3 luni se intoarce in Iasi, era inerent sa sar pe capul lui cand am auzit ca se intoarce sa profit de ultima sansa sa vad Cyprusul. Multumiri celor care ne-au condus, adica parintilor mei, si catorva persoane care mi-au creat toate premisele sa plec cu mintea mai relaxata in vacanta, in special Andreea si Anca. Moment simpatic pe drumul spre aeroport: realizez ca pasaportul imi expira fix la 2 zile dupa intoarcerea programata din Cipru. Cool.

T1 (19:05): avionul decoleaza in final cu 20 de minute intarziere, pe motiv de turbulente. Excelent personalul de la aeroport care s-a evaporat pana la ultimul om (inclusiv tipa care vindea bautura la bar). Dialog seinfeldian cu tipul de la pasapoarte: - va expira pasaportul in doua saptamani; - stiu; - a, pai daca stiati, v-am spus degeaba. 1-0 pentru el. Il intreb pe Cristi daca s-a uitat in ultima vreme la “Dezastre in aer”. Zambeste crispat.

T2 (19:15): pilotul ne anunta suav ca intram intr-o zona cu turbulente. Care se si simt (urmeaza sa pun si poze). Ii declar lui Cristi pe ton foarte serios fraza lui Algren catre Katsumoto din Last Samurai: Daca avionul pica, va fi o onoare sa mor alaturi de tine. Cristi se inverzeste.

T3 (20:10): ajungem pe Otopeni, dupa un sanvis uberleim oferit de Tarom si un suc de rosii. Biacs. Cristi isi ia cele doua baxuri regulamentare de otrava (a se citi Marlboro Lights) din duty-free. Tot Cristi este oprit la vama pentru un incarcator de acumulatori. Evident. Ne imbarcam pentru Cipru. Procentaj mare de cocalari. Damn. Cei din cursa Iasi-Bucuresti erau mai businessmani parca. Adica mai spalati.

T4 (undeva deasupra Turciei): Airbusul 318 chiar e mai rasarit. Masa e o incercare curajoasa: pui cu smantana. Undeva pe la 5/10 ca si reusita, dar macar e comestibil. Fundalul sonor si videoclipurile sunt de mare arta: Andreea Balan. Super.

T5 (tarziu in noapte): Ajungem la Larnaca. Recuperam intr-un tarziu bagajele. De ce naiba urmaream bagajele cu cod LCA (adica Larnaca, care erau multe) si nu cele cu numele meu nu m-am prins nici pana acum. O fi de la tiuitul din urechi. Whatever. Afara ma trazneste umezeala din aer. 30 de grade la ora 12 si nici o urma de vant. Bestial. Mergem cu un taxi Mercedes de la aeroport la apartamentul lui Cristi. Asta imi mai ridica moralul. Acasa la Cristi vine lovitura de maciuca: apa e rationalizata, 12 ore din 48, pe motiv de seceta. Somebody shoot me. Adorm spre dimineata.

Go

Azi, fix la ora 2 si 15 minute, dupa patru cocktailuri cu tequila, consumate in seara asta in Paphos, plus un pahar de Lacrima lui Ovidiu, pe care am placerea sa-l savurez acum impreuna cu Cristi, mi-a venit o idee geniala (se poate citi si tampita): ma apuc de blog. Pretextul e vacanta in Cipru, inceputa de 3 zile, iar cauza cei 6 oameni care mi-au scris ieri in 3 minute de stat pe mess sa ma intrebe cum e acolo. Link si am rezolvat problema.

Din varii motive (caldura, oboseala, bautura) este posibil sa folosesc pe acest blog si cuvinte mai putin placute. Pentru cei care se vor simti deranjati/frustrati/ofuscati: mi se rupe.

Pentru ceilalti, enjoy.